Fără răspunsuri

Daniel Mureşan
De trei decenii, în Sălaj aniversarea Revoluției e una tristă. Pe de-o parte fiindcă Martirii Revoluției cer adevărul, neștiind pentru ce au murit; pe de altă parte deoarece în județ avem o asociație ce cu un tupeu nemăsurat s-a autointitulat “21 Decembrie 1989”. Zi în care, toată lumea știe, în Sălaj nu s-a întâmplat nimic deosebit, toată lumea vorbind în șoaptă și pe la colțuri despre ce se petrecea în țară. Abia a doua zi, după ce Dinescu a anunțat triumfător la televiziune că dictatorul a fugit, “revoluționarii” noștri au zbughit-o de la Poro în balconul județenei de partid. Și cam asta a fost Revoluția în Sălaj! Dar, ce contează! “Luptătorii” cu bateriile de vin și-au primit certificatele, terenurile și indemnizațiile. Dar cel mai trist e că în fiecare an prefectul a girat asociația la depunerile de coroane din 22 Decembrie. Nici prefectul în funcție, Virgil Țurcaș, nu face excepție. Ne invită mâine, împreună cu asociația-fantomă, la “Ceremonialul menit să ducă din generație în generație tradiția cinstirii memoriei eroilor Revoluției”. Doamne, se răsucesc în mormânt cei care și-au dat viața la Revoluție! Din mesaj mai lipseau – Uraaa! Uraaa! Aplauze prelungite!
Trist! Mi-ar plăcea să aprind o lumânare la monumentul dedicat eroilor, dar morții nu mă lasă. Ei vor să știe cine i-a împușcat și cum au plătit ucigașii. De trei decenii aproape că nu au primit vreun răspuns. Dosarul Revoluției s-a evaporat sau s-a transformat, naiba știe dacă mai există. Întrebările lor sunt și ale mele, și ale tale: de ce au trebuit să moară atâția oameni? cine a lansat minciuna cu “teroriștii”? ce rol a jucat armata română?
Toate speranțele de atunci s-au transformat în cenușă și scrum. În fiecare an comemorez Revoluția în șoaptă, cu sufletul neîmpăcat, cu dorința de revanșă care nu se va sfârși decât atunci când se va face dreptate. Când copilul va ști cine i-a împușcat tatăl, când tatăl va ști cine i-a împușcat copilul, când fratele va ști cine i-a omorât fratele.